Intre minciuna si....minciuna

Traim inconjurati de minciuna…chiar daca ne e greu sa recunostem ,asa e…”Buna dimineata,ce bine aratati astazi!”spunem zambind de 5 ori pe saptamana colegilor.”Ma bucur nespus sa va cunosc!”spunem cu dragalasenie zgaltaind mana transpirata a unei persoane careia i-am uitat instantaneu numele.Minciuna este ca un drog de care nu ne putem lasa.Desi nu vrem sa recunostem,traim cu ea mereu si o spunem de cate ori avem ocazia.Ocolim adevarul cu nesat,cu patima cu orbire.Oricum nu avem incotro…
Oamenii mint mult,inseala mult.Pentru ca disimuleazav adeseaza incercand sa para altceva si altcineva…Ei se prefac ca spun adevarul noi ne prefacem ca ii credem si viceversa..Minciuna a ajuns sa ne fie necesara…
Cum ar fi o lume fara minciuna??o lume in care toti si’ar spune unul altuia adevarul ar fi o lume a razboului permanent,a dispretului si a razbunarii nesfarsite.Am trai fiecare zi sub semnul urii,raspunzand cu taceri scarbite la intrebarile colegilor si salutand cu dispret pe cei antipatici.
Concluzia:fara minciuni viata ar fi un lung sir de clipe imposibil de suportat.