marți, 29 decembrie 2009

Prietenia adevarata



Un gand…un zambet…o lacrima….toti le simtim si toti am vrea sa avem pe cineva caruia sa i le impartasim…visam la iubire,visam sa fim iubiti…dar totusi parca exista ceva mai important,ceva ce te face din nou sa zbori,exista prietenia.Sa fie acesta cel mai nobil sentiment??pentru multi dintre noi da.Fiecare percepe acest sentiment in moduri diferite,fiecare ii da valente diferite…si totusi,pentru unii prietenia inseamna TOTUL…Prietenia,cuvant simplu,dar cu semnificatii greu de exprimat in cuvinte…Prietenia sentimentul generator al celor mai frumose sentimente ce pot inflori in inima unui om,prietenia este atunci cand persoana care decide sa iti fie alaturi e acolo pentru tine,la bine si la greu…
Prietenul adevarat este acela caruia ii place sa te vada,persoana care iti iarta greselile si le ascunde de ochii altora.Prietenia presupune participarea afectiva in viata celuilalt,cu caldura ,iubire si fara nici un interes material.Prietenia reprezinta frontiera dintre varsta,ea nu cunostea invidie,si din contra fiecare se bucura de binele celuilalt ca si cand ar fi al lui.Prietenul este acela care gandeste pentru tine ca si cand ar face’o pentru el…Viata fara prieteni e ca si a unui peste pe uscat…
Uneori uitam ca e o persoana langa noi care e pregatita sa ne asculte sa ne impartaseasca opriniile ei si sa ne sfatuieasca cand ne e greu…uitam ca avem prieteni…si cand gandurile ne apasa,cand totul pare ca nu mai are rezolvare in fata noastra se contureaza o rezolvare…si asta pentru simplu fapt ca avem prieteni.De aceea si din multe alte motive pot spune ca in viata cea mai mare bucurie e prietenia ,si cea mai mare bucurie a prieteniei e sa ai prieteni…
(pentru ca pot spune ca am prieteni)


"A avea un prieten este mai vital decat a avea un inger."(Nichita Stanescu)

Un vis...


-Zambeste!…zambeste! e visul tau nu fi trista…
-Nu pot,nu mai am zambet,nu mai stiu sa zambesc…la luat cand a plecat…
-Cine?
-El…
-Care el??
-El…el…el..
Nu am putut rosti nimic mai mult,numele lui parea asa de greu de pronuntat,parca nu il mai stiam…sau il stiam,dar inima nu ma lasa sa il pronunt…era prea greu..
Dupa cateva momente de liniste:
-Ce e fericirea?
-Asta doar inima ta,singura,poate sa iti spuna.
-Inima!..inima??Care inima??...mai am eu oare asa ceva,cand eu simt doar o multime de cioburi in locul in care e inima…cioburi care fac ca sufletul sa doara mai tare…oare va mai exista fericire pentru mine??
-Doar oamenii care au cunoscut adevarata tristete vor fi cu adevarat fericiti,ca si cand dupa ce ai gusta din veninul iadului,dulcetea raiului ti’ar vindeca fiecare rana.
-Ai vazut iadul??Cum e acolo??Te rog,povesteste’mi!
-Iadul…e doar un abis intunecat in care nu se distinge nici foc nici fum,nici rauri de lava fierbinte ,nici biciuieli nici mangaieri,e doar un loc care se “hraneste”si supravietuieste cu suflete nevinovate cazute in patimi…Iadul e generatorul fricii ,din el se nasc cosmarurile si in el mor visele.
-Asta mi’a fost dat sa cunosc,dar nu acolo,ci aici,pe pamant.
-Apoi dupa acesta groaznica priveliste mi’a fost dat sa ma bucur de frumuseatea raiului.Raiul…,pentru a iti da seama cum e raiul imagineaza’ti o intindere neteda acoperita de flori,si luminata de un soare vesnic stralucitor,iar muzica angelica care se aude in surdina iti face sufletul sa tresara…,ingeri imi mangaiau sufletul cu blandete;simetria perfecta a florilor ,a firului de iarba si chiar a picaturii de roua ma faceau sa simt ca nimic rau nu se poate intampla.Ce poate fi mai frumos decat aceasta beatitudine continua , frumusete, bunatate,solemnitate,toate imbinate cu un stop de caldura si blandete?…
-Oare va fi un rai si pentru mine??
-Daca nu vei incerca sa cauti fericirea iti vei da seama ca vei fi mai fericita.Crezi in tine,crezi in puterea ta si sufletul incet,incet se va vindeca!!...

E trist...



-sa crezi ca poti avea tot si sa nu ai nimic
-sa crezi ca ai prieteni,dar sa fi mereu singur
-sa nu poti fi mereu TU
-sa zambesti printre lacrimi
-sa crezi ca toate au rezolvare
-sa vrei mai mult si sa ai mai putin
-sa speri in zadar
-sa ti se ceara ce nu poti da
-sa treci prin viata fara a lasa nimic
-sa constati ca totul e efemer
-sa uiti ca cineva se gandeste la tine
-sa crezi ca esti singur
-sa lupti cu morile de vant
-sa speri doar ca se va schimba ceva
-sa vezi ca natura moare
-sa nu vezi partea plina a paharului
-sa te trezesti mereau in acesi realitate cruda
-sa nu fi ascultat
-sa crezi doar ca va fi bine
-sa nu poti privi spre viitor
-sa fii mereu TRIST…

duminică, 27 decembrie 2009

astept un simplu punct...


Astept un simplu punct care sa termine aceasta poveste fara viitor...un punct pe care eu nu am puterea sa il pun...un punct pe care tu il transformi in puncte de suspensie...un punct nu se va pune niciodata singur...
Astept trista si ganditoare momentul in care voi zambii din nou...astept finalul...
Te iubesc...mai bine zis \"Te iubeam"\,asteptam cu nerabdare clipe ce nu vor fi niciodata...am visat la cuvinte care nu vor fi soptite niciodata...am asteptat si am sperat ca drumurile noastre se vor unii candva...ne despart doar cativa pasi,pasi in care zace o vesnicie lacoma si decisa sa ma tina atat de aproape si totusi atat de departe de tine...De ce??..
MI se pare absurd ,mi se pare un chin,o pedeapsa prea mare...o risipa...sa creez o dragoste atat de puternica si sa o arunc in vid!Poate ca acum incep si eu sa inteleg ca cel care a spus ca \"viata este un lung sir de suferinte"\avea dreptate...Asa ca eu astept in continuare sa iti faci mila si sa imi dai lovitura finala... taie-mi aripile si poate asa voi inceta sa mai incerc, sa mai cred, sa mai sper ca intr-o buna zi voi zbura...vreau sa fiu libera de tine, ...vreau sa nu mi se mai zbata aripile in gol...
Vreau un punct,un simplu punct...


.....Asteptase destul.
Zilele trecusera fara noima, la fel de anoste si de fumurii si vantul
ravasea, mereu,
sentimente,
si frunze
si lacrimi...
Fiecare clipa era asteptare si fiece cadere de frunza pendula in sufletul
pierdut si ratacit al fetei
care devenise el insusi o infinita asteptare...
Pasi ce rasuna in toamna fumurie fac inima fetei sa bata ritmuri sincopate;
din ce in ce mai aproape, si mai aproape, un mers ce se afunda in tacere,
umpland-o de mister,
se apropie,
se opresc sovaitori,
si inima bate in contratimpuri sincopate ritmuri de jazz-blues-uri.......
...Un sunet scurt sacadat de bricheta uzata, o respiratie adanca ce
tradeaza neliniste,
si pasii pornesc din nou...
Acum il zareste.
Este un tip oarecare, o figura comuna.. pare nervos in cautarea lui
febrila.
\"Trage\" cu pofta din tigara aprinsa si se se apropie de fereastra la care
fata asteapta...
si din nou pasii se opresc..
Nelinistea fetei se spulbera
asemeni pufilor de papadie
si asteptarea la fel...
Ea se indreapta spre batranul pian
si incepe primele acorduri ale \"Sonatei lunii\"...
Si muzica se rostogoleste
invaluind tristeti
si fumuriul se transforma-n azuriu
si clipele curg
frumos
si cald
aducatoare de bucurii....
Strainul asculta tacut cautand sa distinga caldura sunetelor si degetele
lui incearca sa bata ritmuri aiurea pe un imaginar pian.
Un pocnet sec de capac de pian si vraja muzicii dispare.Strainul se aseaza
jos pe asfaltul strazii si linistit asteapta …
Fiece clipa devine asteptare pentru el si fiece frunza desprinsa de pe ram
este asteptare.
Asteapta tacut si ganditor si-ai zice ca s-a transformat intr-o statuie
daca degetele n-ar chinui acelasi ritm aiurea, rasfirate stangaci pe
imaginarul pian...

sâmbătă, 26 decembrie 2009

Destin



Asa a fost dat sa fie,
Sa traiesc cu inima pustie.
Iubirea s'o tratez ca pe'o straina,
Din departari sa o privesc cu mila.

Asa e destinul meu,
Durerea sa m'aline cand mi'e greu,
Suferinta pasii sa'mi indrume
Pe carari nestiute..fara nume...

Asa a fost scris,
De pe pamant sa pot privi spre paradis,
Sa pun pe coli ce inima'mi dicteaza,
Sa vad cum tot ce am se îndepărtează.

As vrea...



As vrea sa am inima ta,
Atat de simpla,schimbatoare
Sa pot iubi un oarecare,
Un strain ce mi'a iesit in cale.

As vrea sa am sufletul tau,
Atat de dulce si domol,
Sa trec prin viata ca un calator
Sa nu stiu de teama nici de dor.

As vrea sa am privirea ta,
Atat de calda si senina
Durerea s'o privesc cu mila
iubirea s'o tratez ca pe'o copila