Un vis...

-Zambeste!…zambeste! e visul tau nu fi trista…
-Nu pot,nu mai am zambet,nu mai stiu sa zambesc…la luat cand a plecat…
-Cine?
-El…
-Care el??
-El…el…el..
Nu am putut rosti nimic mai mult,numele lui parea asa de greu de pronuntat,parca nu il mai stiam…sau il stiam,dar inima nu ma lasa sa il pronunt…era prea greu..
Dupa cateva momente de liniste:
-Ce e fericirea?
-Asta doar inima ta,singura,poate sa iti spuna.
-Inima!..inima??Care inima??...mai am eu oare asa ceva,cand eu simt doar o multime de cioburi in locul in care e inima…cioburi care fac ca sufletul sa doara mai tare…oare va mai exista fericire pentru mine??
-Doar oamenii care au cunoscut adevarata tristete vor fi cu adevarat fericiti,ca si cand dupa ce ai gusta din veninul iadului,dulcetea raiului ti’ar vindeca fiecare rana.
-Ai vazut iadul??Cum e acolo??Te rog,povesteste’mi!
-Iadul…e doar un abis intunecat in care nu se distinge nici foc nici fum,nici rauri de lava fierbinte ,nici biciuieli nici mangaieri,e doar un loc care se “hraneste”si supravietuieste cu suflete nevinovate cazute in patimi…Iadul e generatorul fricii ,din el se nasc cosmarurile si in el mor visele.
-Asta mi’a fost dat sa cunosc,dar nu acolo,ci aici,pe pamant.
-Apoi dupa acesta groaznica priveliste mi’a fost dat sa ma bucur de frumuseatea raiului.Raiul…,pentru a iti da seama cum e raiul imagineaza’ti o intindere neteda acoperita de flori,si luminata de un soare vesnic stralucitor,iar muzica angelica care se aude in surdina iti face sufletul sa tresara…,ingeri imi mangaiau sufletul cu blandete;simetria perfecta a florilor ,a firului de iarba si chiar a picaturii de roua ma faceau sa simt ca nimic rau nu se poate intampla.Ce poate fi mai frumos decat aceasta beatitudine continua , frumusete, bunatate,solemnitate,toate imbinate cu un stop de caldura si blandete?…
-Oare va fi un rai si pentru mine??
-Daca nu vei incerca sa cauti fericirea iti vei da seama ca vei fi mai fericita.Crezi in tine,crezi in puterea ta si sufletul incet,incet se va vindeca!!...