Copilaria-etapa cea mai frumoasa din viata omului.Este o perioada care nu stim cand si unde incepe si nici nu putem banui cand si unde se termina.Ne trezim intr’un moment ca nu mai suntem copii,ca am iesit din copilarie ,uneori fara sa o fi trait pe deplin .Si regretam……Copilaria este lumea,duioasa ,dulce,in care orice se poate intampla;este lumea in care fericirea este zidita pe vise,iar povestile in care binele invinge raul fac parte din realitate.
Toate gandurile marete,toate inventiile cu adevarat importante au izvorat din sufletul unui copil care a visat sa-si depaseasca conditia si sa impresioneze lumea demonstrand astfel ca evolutia societatii depinde de ambitia visului unui copil.
Copilaria este momentul in care fiecare clipa este traita la intensitate maxima,putem plange si rade in aceeasi zi,ne suparam doar pentru a avea motive sa iertam,
Apoi incet,cu trecerea anilor,pe masura ce ne maturizam,nebunia si exuberanta copilarie dispar.Devenim mai seriosi,zambim mai putin,nu mai credem in magie,in sfarsitul cu final fericit,nu mai credem ca mama si tata sunt cei mai extraordinari parinti din lumea asta,nu mai iubim cu detasare ,nu ne mai bucuram de fiecare lucru ce ni se ofera…nu mai suntem copii.
Cand incepe si cand se termina copilaria?Nu stim.Stim doar ca vine un moment in care avem pretentia sa fim tratati ca niste adulti,ca persoane pe deplin responsabile si mature.Pierdem jocul,libertatea,visele,si sperantele…dar in suflet ramanem vesnic copii,undeva in sufletul nostru va ramane amintirea acelor vremuri apuse.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu