Cateodata as transforma amintirea
In nemurirea cu care ma imbratisai uneori,
Imi zambeai din iarna ce o pastrezi
Ca pe-o icoana in suflet.
Si imi era sufletul colorat
De mii si mii de vise
Impartite la aceeasi vechi noi.
Dar cu timpul,
Reflexii daltoniste
mi-au napadit tacerea
si sufletul mi-e amortit
Intre incertitudini
Si false amagiri,
Ma mai pierd si-acum in amintire,
Si mai pastrez si azi
Aceeasi imagine a sufletului tau.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu