shhhh.....

Ganduri se imprastie sub imparatia zambetului apus de mult. Zambeste printre lacrimi catre un rasarit efemer,lacrimile penduleaza catre absurdul infinit,format de abisul gandurilor propulsate din sufletul adormit… Chipuri abstracte apar si dispar.Cosmaruri clandestine murmura inerte cantecul vesniciei pe pianul inchipuit al agoniei.Silabe fara rost sunt soptite de tacere iar speranta inca mai exista…

Si daca...

Si daca…
-am ales sa uit inseamna ca totul a fost un cosmar…
-am ales sa arunc toate vorbele fara sens inseamna ca toate povestile s-au terminat
-am ales sa plec inseamna ca locul meu nu e aici…

Atentat la a nu fi...

Secunda…secunda plecarii din lume,in lumi,in lumile sufletului…
Ajunge astfel timpul sa fie o simpla dovada de a nu fi..
Lumea dintre lumi unde se ascunde timpul e prinsa ironic intre lumi
Tristetea impartita inegal intre timp…

Teama de intersectia previzibila a lumilor,ofera o enigma…lumi aparent amestecate..
Ploaia gonita si imprastiata printre lumi isi pierde lacrimile in stramtoarea timpului..
Zambete cumparate la gram si iluzii sfaramate de timp,in schimbul fericiiri..

Nimic nu e... si nu va fi gratis…
EL nu e decat EL,EA insa priveste cu ochii tristi catre infinit,
…grotescul infinit…
Priviri de o nefireasca transparenta ,
inutil incearca sa surprinda o emotie,un simplu sentiment
aflat in privirea ce ar trebui sa se gaseasca in spatele privirii…
Si totusi nimeni nu isi doreste sa salveze lumea…
Suflet
Lumi
Zambete…

Inegalitate

Iti masor fiecare privire cu rigla
Si-mi rezulta o infinitate de ganduri.

Iti calculez fiecare cuvant,
Dar fara a se ajunge la vreo egalitate

Impart fiecare gest dintre noi,
Pacat insa...nu da 2.
Vad cum in toate-i o eroare
Reducandu-se totul la o simpla intrebare.
Oare speranta moare?


Nu vad nici un raspuns,
De ce-i asa mare diferenta dintre un minus si-un plus?

Sentimentalisme

De la un punct in sus, infinitul devine atat de mare incat Totul si Nimicul se confunda.

Speranta visurilor mele se destrama si totusi simt ca acum,mai mult ca niciodata,am puterea sa lupt pt fiecare in parte.

Sunt momente in care vointa ta nu mai conteaza,oricat de mare ar fi.

Sunt momente in care ,oricat de puternic ai fi,trebuie sa te asezi tacut,si sa ii privesti pe altii jucand rolurile decisive

Sunt momente in care descoperi ca toate au o limita,si trebuie ca fiecare sa se supuna acestor limite.

Sunt momente in care simti cum totul se destrama,construindu’se in acelasi timp temelia unui nou inceput.

Sunt atatea de spus,incat prefer sa tac.

Şi poate că mi-e dor de trecut... de lacrimi, de suferinţă, de un suflet plin de îndoială. Poate mi-e dor de cei care erau odată... poate mi-e dor de mine cum eram odată



Si dintre toate,doar NIMICUL ramane totusi o enigma…